Malița și Călin Georgescu reprezintă figuri controversate în contextul dictaturii comuniste din România, având legături strânse cu Fundația Universitară Marea Neagră. Articolul explorează clientelismul și revenirea structurilor de putere din trecut, denumită „revanșa rinocerilor”, evidențiind impactul naționalismului și al politicilor de influență în societatea post-comunistă.
Pe scurt:
- Mircea Malița, activist comunist și diplomat, a avut o carieră controversată în perioada dictaturii comuniste
- Colaborarea cu Călin Georgescu a dus la promovarea unei viziuni național-staliniste
- Fundația Universitară Marea Neagră, fondată de Malița, reflectă clientelismul din România post-comunistă
- Candidatura lui Georgescu este văzută ca o revenire la structuri de putere similare cu cele din trecut
Contextul istoric al lui Mircea Malița
Ex nihilo nihil. Protestul este logic. În căutarea unei persoane-simbol, s-a dorit găsirea unui individ misterios și carismatic, un salvator al unui neam umilit. Totuși, figura aleasă nu este o Afrodită zămislită din spuma mării, ci mai degrabă un saltimbanc populist, provenit din Fundația Universitară Marea Neagră. Mircea Malița, o personalitate controversată, a fost un activist comunist de tineret în perioada stalinistă, având legături strânse cu regimul.
Cariera lui Malița în dictatura comunistă
Malița a activat în conducerea Secției Studenți a Comitetului Central al Uniunii Tineretului Muncitoresc (UTM) între 1949 și 1950, într-o perioadă de represiune severă. A fost prieten cu Ion Iliescu și a avut o carieră notabilă în anii dictaturii comuniste, inclusiv ca ministru al educației. În această calitate, a interacționat cu intelectuali precum Mihai Botez și a predat la Universitate, însă prezența sa era rară și distantă.
Malița a fost observat de Securitate, dar nu în mod suspect. Eseistica sa despre viitorul planetei și suveranitatea țărilor mici a fost apreciată de autorități. Ca ministru adjunct de externe în timpul lui Gheorghiu-Dej, a avut relații cu Brucan, dar s-a menținut în afara criticilor la adresa regimului. A fost un expert diplomatic care a servit fără ezitare dictatura, promovând arta tiranofiliei.
Colaborarea cu Călin Georgescu
Colaborarea dintre Malița și Călin Georgescu, un alt diplomat, a fost fructuoasă. Cei doi au scris împreună lucrări și au împărtășit o viziune comună asupra suveranismului de inspirație național-stalinistă. Deși Georgescu nu părea inițial influențat de ideologii extremiste, Malița a demonstrat un naționalism pronunțat, mai ales în relația cu minoritățile.
În anii ’70, Malița l-a numit pe Aurel-Dragoș Munteanu redactor-șef al revistei „Tribuna școlii”, dar controversa legată de un articol antisemit a dus la demiterea acestuia. Munteanu a avut ulterior o carieră variată, devenind o figură importantă în aparatul ideologic post-revoluționar.
Fundația Universitară Marea Neagră și clientelismul
Malița a fost fondatorul și președintele Fundației Universitare a Mării Negre, care reunește personalități cu legături discutabile, precum Sergiu Celac și Teodor Meleșcanu. Această fundație ilustrează clientelismul și structurile de interese care au persistat în România post-comunistă.
Lansarea candidaturii lui Georgescu, discipolul lui Malița, este văzută ca parte a unei reveniri la structuri de putere similare cu cele din trecut, un fenomen pe care l-am numit „revanșa rinocerilor”. Această dinamică subliniază continuarea unor practici politice care nu promovează un adevărat spirit democratic.
Sursa originală a acestui articol este https://www.g4media.ro/academicianul-malita-seculegionarul-georgescu-si-revansa-rinocerilor.html?utm_source=rss&utm_medium=rss&utm_campaign=academicianul-malita-seculegionarul-georgescu-si-revansa-rinocerilor
