Experiența gravitației zero într-un zbor parabolic este o oportunitate unică pentru astronauți, precum Rosemary Coogan de la Agenția Spațială Europeană (Esa), de a simula condițiile de pe Stația Spațială Internațională. Această experiență captivantă oferă senzația de lipsă de greutate și permite exersarea mobilității astronautului în medii fără gravitație. Descoperă cum zborurile parabolice transformă percepția asupra gravitației și impactul asupra corpului uman.
Pe scurt:
- Experiența gravitației zero a fost trăită într-un zbor parabolic organizat de Esa
- Avionul a efectuat 31 de parabolice pentru a simula gravitația zero
- Senzația de lipsă de greutate a fost însoțită de efecte remarcabile asupra corpului
- Atracția Pământului a fost resimțită după 11 minute în gravitație zero
Experiența gravitației zero într-un zbor parabolic
În timpul unui zbor parabolic organizat de Agenția Spațială Europeană (Esa), am trăit o experiență unică de gravitație zero. În timp ce mă aflam întins pe podea, am simțit cum tavanul se coboară brusc, iar pereții se înclină într-un unghi imposibil. Aceasta a fost prima mea întâlnire cu senzația de lipsă de greutate, o stare pe care, deși o înțeleg teoretic, creierul meu refuză să o accepte în mod real.
Acest zbor a fost parte din antrenamentul Rosemaryi Coogan, prima astronaută Esa din Marea Britanie, pentru o posibilă misiune de șase luni la Stația Spațială Internațională. Pe parcursul celor trei ore de zbor, avionul va efectua 31 de parabolice, o serie de arce menite să simuleze gravitația zero.
Înainte de decolare, entuziasmul a înlocuit orice emoție anterioară, iar costumul spațial și medicamentele anti-nausee m-au ajutat să mă simt pregătit. Avionul, un Airbus adaptat, nu va ieși din sfera gravitațională a Pământului, ci va urma o traiectorie de montagne russe care imită gravitația zero. Fiecare parabolă începe cu o urcare abruptă, iar la vârful acesteia, motoarele se opresc, iar toți cei din interior sunt aruncați într-o cădere liberă.
În prima parte a zborului, am fost plasat în zona de plutire liberă, o cușcă cu plasă, unde am putut să exersez mobilitatea astronautului, în timp ce Coogan utiliza un dispozitiv experimental. În timpul fazei de ridicare, am experimentat hiper-gravitația, iar la momentul în care motoarele se opresc, senzația de lipsă de greutate devine evidentă.
Primul instinct a fost să înot, dar am descoperit că este mai eficient să mă sprijin de pereți. Neil Melville, coordonatorul zborurilor parabolice de la Esa, ne-a încurajat să renunțăm la concepția de sus și jos, în timp ce ne deplasam pe pereți și tavan.
Senzația de a pluti este o atracție majoră a acestei experiențe, dar efectele asupra corpului sunt la fel de remarcabile. Organele interne se simt diferit, iar sângele circulă fără efort către creier, oferind o stare de relaxare profundă. Melville a menționat că astronauții ajung să uite de propriul corp după o perioadă de timp în gravitație zero.
Aeronava, care a fost anterior folosită de guvernul german, a fost adaptată pentru a efectua aceste zboruri. Deși este un model mai vechi, este suficient de robust pentru a suporta forțele intense generate în timpul parabolilor. În interior, avionul este dotat cu diverse experimente, inclusiv un dispozitiv pentru capturarea deșeurilor spațiale și studii asupra comportamentului uman în gravitație zero.
Un cercetător a menționat că activitatea cerebrală ar putea fi îmbunătățită în lipsa gravitației, deoarece sângele nu trebuie să lupte împotriva acesteia pentru a livra oxigen. Fiecare parabolă oferă o senzație de hiper-realiate, transformând zborul într-o experiență fascinantă.
La aterizare, am simțit pentru prima dată atracția Pământului, după ce am petrecut 11 minute în gravitație zero. Această experiență scurtă, dar captivantă, oferă o privire asupra vieții dincolo de limitele planetei noastre.
Sursa originală a acestui articol este https://www.theguardian.com/science/2024/nov/16/my-trip-on-zero-gravity-flight-with-esa-astronaut-weightlessness