Într-o lume marcată de dictaturi și democrații autoritare, populismul și globalizarea influențează profund securitatea economică și justiția socială. Acest articol explorează complexitatea regimurilor politice actuale și nevoia de schimbare radicală pentru a răspunde provocărilor contemporane. Descoperiți cum liderii autoritari manipulează furia socială și promit soluții rapide, în timp ce societățile caută un sentiment de apartenență și siguranță.
Pe scurt:
- Dictaturile nu sunt absolute, adesea manifestându-se ca democrații autoritare
- Menținerea unui orizont de speranță este esențială pentru controlul populației
- Populismul și inegalitățile economice sunt exploatate de lideri autoritari
- Democrația trebuie să se adapteze la nevoile cetățenilor pentru a rămâne relevantă
Dictaturi și democrații autoritare: o realitate complexă
Cea mai relevantă lecție învățată din experiența trăită sub dictaturi este că acestea nu sunt niciodată absolute. Uneori, dictaturile se prezintă sub forma democrațiilor autoritare, care prosperă prin cooptarea celor din jurul puterii și gestionarea celor care nu beneficiază de privilegii. Această gestionare se realizează adesea prin opresiune brutală, dar, în principal, prin asigurarea consimțământului popular, convingând suficiente persoane că viitorul va aduce îmbunătățiri semnificative. În acest context, democrațiile autoritare recunosc și manipulează furia socială, folosind-o în scopuri proprii.
Un aspect esențial este menținerea unui orizont de speranță, un obiectiv îndepărtat, dar vizibil, care promite o îmbunătățire a condițiilor de viață. În Egipt, de exemplu, în timp ce închisorile se umpleau cu prizonieri politici, guvernul militar a investit în monumente grandioase și proiecte de construcție. În India, Narendra Modi a consolidat autoritarismul prin atragerea de investiții și inițierea unor proiecte de infrastructură masive. Dictatorii se prezintă ca modernizatori, promițând atât conservatorism, cât și progres, îmbinând tradițiile cu tehnologia și urbanizarea.
Beneficiile modernizării rămân, însă, limitate. Astfel, stabilizarea politică se realizează prin populism, creând un inamic comun și promițând eliminarea acestuia. În absența justiției sociale și a redistribuirii, guvernele autoritare se bazează pe lideri puternici și pe manipularea opiniei publice. Acest model nu este exclusiv pentru statele din sudul global; există o linie comună în întreaga lume, unde globalizarea și capitalismul de piață liberă au generat câștigători și pierzători.
Viața modernă este marcată de o standardizare a stilurilor de viață, dar și de o creștere a inegalităților. Deși suntem inundați de bunuri și servicii, există o căutare constantă a unui sentiment de securitate economică. Această nevoie a fost exploatată de lideri precum Donald Trump, care au înțeles că un sistem oligarhic nu poate oferi siguranță maselor. Promisiunea de schimbare, fără a reconfigura radical societatea, devine esențială.
Problemele economice, cum ar fi ineficiențele sistemului de sănătate și concentrarea bogăției, sunt adesea atribuite imigranților sau altor inamici fictivi. În acest context, democrațiile se confruntă cu provocări majore, iar progresiștii trebuie să sublinieze importanța justiției sociale și a redistribuirii. Modelul liberal de piață liberă s-a dovedit a fi insuficient, iar comunitățile afectate de globalizare au suferit pierderi semnificative.
Într-o lume în care vechile ordine dispar, oamenii caută un sentiment de eliberare și apartenență. Această dorință poate fi exploatată de autoritari, care promit soluții rapide și eficiente. În acest peisaj complex, democrația trebuie să se adapteze și să răspundă nevoilor reale ale cetățenilor, altfel riscă să devină irelevantă.
Sursa originală a acestui articol este https://www.theguardian.com/commentisfree/2024/nov/18/donald-trump-victory-liberals-modern-crisis-neoliberal
